Durerea este un semnal care avertizează organismul și asigură protejarea zonei afectate. Este o experiență senzorială și emoțională neplăcută și este întotdeauna individuală. Toată lumea experimentează durerea diferit și există diferite modalități de a simți și descrie durerea. Sensibilitatea la durere poate diferi de la o persoană la alta, chiar și atunci când cauza durerii este comparabilă. Percepția și toleranța la durere pot varia, de asemenea, de la persoană la persoană - în funcție de vârstă, experiențe anterioare asociate durerii, ereditate și chiar nivel de energie.

Corpul are celule senzoriale specializate numite nociceptori. Nociceptorii simt stimulii nocivi sau lucrurile care ar putea dăuna organismului, cum ar fi presiunea, suprasolicitarea mușchilor, factorii de mediu (cum ar fi căldura sau frigul extrem) și substanțele chimice. Organismul în sine poate elibera diferite molecule după o leziune sau o inflamație care a activat nociceptorii. Nociceptorii activi trimit semnale fibrelor nervoase ale măduvei spinării și de acolo către creier. Creierul primește aceste informații despre situația de alarmă care este percepută ca durere.

Durerea poate apărea la țesuturile de suprafață (piele, mucoasa bucală, nas etc.) sau adânc în țesut (mușchi, articulație sau țesut conjunctiv). De exemplu, durerea în țesuturi poate fi cauzată de entorse, tăieturi, accidentari, intervenții chirurgicale sau crampe musculare.

Mai mult decât atât, activarea nociceptorilor localizați în organele interne se întâmplă din cauza infecției. Suprasolicitarea sau compresia pot provoca dureri de inimă, plămâni, stomac, intestin, ficat, vezică biliară, rinichi și vezică urinară.

Durerea provocată de nociceptori este diferită de durerea neuropată, care apare atunci când sistemul nervos este deteriorat sau nu funcționează corespunzător din cauza unor afecțiuni sau accidentări. Cauzele frecvente ale durerilor neuropate includ diabetul, tumorile, infecțiile virale și toxinele.

Uneori, organismul răspunde la influențele exterioare, cum ar fi mesele neregulate sau luminile deranjante, prin migrene, iar alteori, stresul psihologic poate duce la dureri musculo-scheletale.

Durerea poate fi experimentată ca diferite senzatii, cum ar fi arsură (de exemplu, în urma arsurii solare), curentare (dureri de dinți), pulsație (migrenă), junghi (fracturi), durere continuu fluctuantă (durere musculo-scheletală) și altele.

În funcție de cauză, durerea acută poate dura de la câteva secunde, până la câteva săptămâni. Aceasta poate proveni din leziuni, proceduri medicale (cum ar fi proceduri stomatologice), intervenții chirurgicale, crampe menstruale și stari acute (cum ar fi migrene, durere cauzată de o vertebră dislocată, entorse, vânătăi etc.). Durerea acută are o funcție de protecție împotriva deteriorării suplimentare și se rezolvă, de obicei, prin vindecarea cauzei și tratament adecvat.

În schimb, durerea cronică este resimțită de-a lungul și după o perioadă de 3 la 6 luni după durerea inițială sau după perioada preconizată de vindecare. Durerea cronică poate apărea și se poate agrava din cauza unor factori cum ar fi stresul sau anxietatea, fără nicio cauză fizică. Durerea cronică poate afecta somnul, relațiile sociale, chiar poate face dificilă munca și o viață normală.

Durerea cronică poate fi neuropată, nociceptivă sau ambele. Poate fi cauzată de leziuni, tensiune musculară, precum și de o varietate de afecțiuni cronice care nu pun viața în pericol, cum ar fi artroza, artrita sau fibromialgia.

Durerea netratată poate duce la consecințe fizice și psihice daunatoare (cum ar fi stresul psihologic, slăbiciunea, slăbirea sistemului imunitar, modificări hormonale, creșterea tensiunii arteriale etc.).

În plus, durerea de lungă durată poate evolua spre durere cronică. Acest lucru se întâmplă similar cu procesul de învățare și memorare în creier. Celulele creierului care sunt implicate în detectarea durerii pot memora durerea repetitivă. În anumite condiții și din cauza unor factori declanșatori diferiți, celulele recreează amintirea și persoana resimte din nou durerea. Factorii declanșatori pot diferi de la o persoană la alta și nu trebuie să fie asociați unei anumite cauze a durerii.

Pentru a evita dezvoltarea durerii cronice, este mai importantă administrarea un tratament adecvat atunci când durerea apare inițial.